You are here : RoSUA.info » america noastra, colonial williamsburg » Toamna in Colonial Williamsburg

Toamna in Colonial Williamsburg

N-am mai pus demult poze de la noi din orasel si e pacat, ca e chiar fain Williamsburgul.
Pozele sunt facute alaltaieri, pe o vreme superba de toamna. Frumoasa toamna, de altfel, in partea asta de America.

Share on Facebook

CITESTE ARTICOLUL COMPLET !
>>> Toamna in Colonial Williamsburg >>>

on Toamna in Colonial Williamsburg

« Florida

La piaţă »

Spread Your Love For This Site

Articole din aceiasi categorie

Despre Winnetou si serendipitate

Printre chestiile interesante care mi s-au intamplat in America se numara -cu siguranta- si cina (insotita de niste lichide) pe care am luat-o acum vreo cateva saptamani in compania unei doamne, 100% indianca. Si nu indianca din India, ci neam de-a lui Pocahontas, nativ american.
N-am vorbit deloc despre istoria indienilor americani, n-am intrebat-o nici macar de Winnetou, am vorbit despre flori (a avut un business cu flori), despre fiul ei de varsta mea care tocmai si-a tuns parul dupa multi ani, despre oameni, despre locuri si despre mancare.
Avea femeia asta o pace interioara si o infatisare impacata si senina pe care noi nu vom fi vreodata in stare sa o avem! Asta asa, ca o observatie oarecum la subiect...
Si a insistat sa plateasca ea nota, asa ca ma pot mandri ca un indian mi-a facut cinste cu niste beri si margherite.
Dar daca n-am vorbit despre indieni asta nu inseamna ca nu m-a mancat limba sa intreb 18973291 de intrebari, dar m-am abtinut si am apreciat seara faina petrecuta la o carciuma mexicana (apropo de bucatarie mexicana eu o gasesc cel mai putin atragatoare dintre milioanele de bucatarii din America, desi este probabil cea mai populara, cu miliarde de restaurante prin toate coclaurile).
Cat despre poze ele sunt facute la un pow-wow al unui trib din Virginia in vara anului trecut, treaba respectiva fiind inca o experienta inedita si de neuitat si despre care imi pare rau ca n-am scris la momentul potrivit si de la care am invatat ca e foarte bine sa ai o baterie de rezerva la aparatul foto; ca e pacat sa ti se termine bateria dupa primele 10 minute de festival si doar 12 poze facute. Si uneori e bine sa scrii despre un lucru cat de repede, imediat dupa desfasurarea lui. Nu de alta dar dupa un an lucrurile se uita, senzatiile se atrofiaza, nuantele sunt neant si mirosurile dispar.
La un pow-wow se aduna reprezentanti ai mai multor triburi, canta, danseaza, vand mancare si obiecte de artizanat, socializeaza si nu uita. Asta chit ca au cantat in deschidere imnul USA intr-o varianta total originala.

Ziua Turcanului

Astazi este Ziua Recunostintei in America; probabil cea mai mare sarbatoare de aici. Si daca nu e cea mai mare, atunci e cel putin la acelasi nivel cu Craciunul.
No, acum ca am terminat cu clasificarile si fiind deja cu burta plina de la un early Thanksgiving pe care l-am avut aseara la niste prieteni care azi vor fi de garda si nu pot celebra sarbatoarea ca tot omu' (ne)normal am zis ca pot scrie linistit niste chestiunui legate de aceasta zi.
Unii ar spune ca in ultima zi de joi a lunii noiembrie (atunci se sarbatoreste tarasenia) lumea isi aminteste de ospatul pe care l-au avut astia, piligrimii (nu-mi vine acum traducerea in minte) si indienii localnici (aia din Asia inca nu venisera sa practice medicina in America) care stateau pe o patura si se gandeau la potentialul economico-culturalo-religioso-turstico-sialtechestiicucolasfarsit al zonei Boston si imprejurimi si vroiau ei sa se imprieteneasca precum japonezu' cu chinezu', soarecele si pisica, unguru' prost cu romanu' prost, neamtu' cu francezu' si americanu' cu mexicanu'. Si nici in ziua de azi nu se stie daca au sau n-au reusit.
Altii (rautaciosi fiind) zic ca baietii veniti de pe batranul continent in cautarea unor scopuri i-au ademenit pe bietii localnici, aflati inca in epoca de piatra si i-au imbuibat cu mancare suficient(a) pentru a le trage o mama de bataie dupa masa si a le arata cine e noul jupan pe meleagurile astea.
Oricum, treaba e complicata, are clare legaturi religioase (protestante pentru cei dornici de scandal), unii ar zice ca era un fel de Festivalu' Recoltei de pe vremuri, s-au bagat si presedinti peste stabilirea cu exactitate a datei la care o facem lata si acum mie imi pare ca toata lumea e de acord cu ce serbam: curcanul!
Sau -cum din greseala am scos prima pasarica romano-englezeasca pe gura anul trecut- turcanul. Tot poporul se gandeste cu jind de ziua asta la biata pasare, mare, coapta si moarta de la mijlocul mesei in jurul careia familia si apropiatii multumesc pentru diverse chestii intamplate mai demult sau mai recent.
Si eu cred ca e o sarbatoare chiar faina pentru ca stai tihnit si relaxat macar pentru o zi. Asta, desigur, daca stai in jurul mesei care trebuie. Sau, mai exact, daca in jurul mesei iau loc cei care trebuie.
Si pentru cei care se uita mult la filme americane: meniul de Ziua Recunostintei este destul de fad, "mancare de secol 17" cum bine-zicea Radu si consta aproape fara exceptii intr-un curcan intre 5 si 15 kile care daca nu e gatit cum trebuie este de-a dreptul atos, tare ca cizma si fara nici un gust, piure de cartofi normali si cartofi dulci, sos de merisor (daca ii pui si coaja de portocala printre altele iese chiar fain), umplutura din interiorul pasarii formata din diverse chestii pe care nu le recunosc la o prima inghititura, unii o fac total lata si cu varza de Brussel, altii o mentin conservatoare cu un fel de fasole verde, se toarna peste ce se doreste si un sos destul de ambiguu si se termina cu o strajnica placinta de dovleac, ca la mama acasa. Multa lume mai adauga o sunculita adevarata de porc, paine de diverse soiuri, mai serveste inainte vreun mic aperitiv mai mult sau mai putin vegetal, mai improvizeaza cu vreun sos, carnet sau desert mai special si in final rezultatul e acelasi: o zi placuta si o burta extra plina.
Noi vom servi azi, pe langa bucatele traditionale americane si ceva cu specific familiar: mici si sarmale. Unii ar zice ca tot un fel de mancare de secol de demult.
Si vreau sa spun ca sunt recunoscator pentru familie, pentru prietenii dragi de pretutindeni si pentru persoana (nu-i cunosc numele) care a initiat Diversity Visa Lottery.

PS Am vazut un curcan salbatic. Cica exista destul de multi in Virginia.

M	T	W	T	F	S	S
« Apr
	1	2	3	4	5	6
7	8	9	10	11	12	13
14	15	16	17	18	19	20
21	22	23	24	25	26	27
28	29	30	31

RoSUA.info

Blogul Romanilor din Statele Unite

Toamna in Colonial Williamsburg

Leave a Reply

Calendar

Categories

Pages

Archives

Recent Comments

Hot Topics

Popular Tags

Blogroll

Meta

RoSUA.info

Blogul Romanilor din Statele Unite

Toamna in Colonial Williamsburg

Leave a Reply

Articole din aceiasi categorie

Frumusetea ruinelor

Despre Winnetou si serendipitate

Cu Dana prin jurul casei

Ziua Turcanului

Calendar

Categories

Pages

Archives

Recent Comments

Hot Topics

Popular Tags

Blogroll

Meta