RoSUA.info » adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de ieri…

ovi — Fri, 10 Feb 2012 00:09:11 +0000

- Tu crezi în viața de după naștere? A sunat întrebarea unui mic embrion.

- Desigur! După naștere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.

- Şi cum crezi tu că ar putea să arate?

- Nu știu exact, dar cred că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare și vom mânca cu propria gură…

- Ce prostie! E ciudat! Cum adică să umbli? Iar ca să mănânci cu

gura… asta chiar că ar fi de râs, doar avem cordonul ombilical!

- Probabil, că va fi diferit decât ne-am obișnuit noi aici.

- Păi să îți spun eu: odată cu nașterea, viața se termină, pur

și simplu… de acolo nu s-a mai întors nimeni niciodată, deci, asta este viața, aici, nimic altceva decât o permanentă înghesuiala într-un întuneric dens.

- Eu nu știu exact cum va fi după naștere, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.

- Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?

- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea și prin ea. Fără ea, nici nu am exista.

- Eu nu cred asta! Nu am văzut niciodată nici un un fel de mamă, așa că e evident că nu există!

- Da, dar uneori când este liniște, nu o auzi cum cântă? Nu simți cum mângâie lumea din jurul nostru? Ştii, eu cred că adevărata viață ne așteaptă abia de acum încolo…

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile zilei… singura mea avere…

ovi — Fri, 20 Jan 2012 21:43:39 +0000

(nu stiu cine este autorul… poezia m-a coplesit)

SINGURA MEA AVERE

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?

Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;

Azi am venit şi-o caut cu ardoare,

Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.

O caut peste tot, am fost şi-n sate,

Ogoare plâng în buruieni lăsate,

Înspre păduri, potecile uitate

M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.

Acasă poarta nu e zăvorâtă,

Căci mama tot mai iese şi se uită;

Atâta dor i-a mai rămas pe lume,

Feciorii să-i mai strige iar pe nume.

Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:

“Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,

La noi în ţară-i multă sărăcie.

Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”

Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară

Cântată de poeţi odinioară,

Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?

Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.

Acolo nu era, de bună seamă,

Că prea o înjurau români de mamă;

Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,

Erau culese, parcă, de pe Lună!

Chiar, voi nu aţi văzut, pe jos, o ţară,

Călcată în picioare şi murdară?

Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,

Eu o declar singura mea avere!

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile zilei… acum stiu… de Nicolae Steinhardt

ovi — Tue, 17 Jan 2012 02:51:08 +0000

” Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur. Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale. Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre..” “Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu… “

Nicolae Steinhardt

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… veti plati…

ovi — Sun, 15 Jan 2012 13:20:55 +0000

(de obicei nu fac politica… dar articulul acesta m-a umit, pur si simplu… asa ca… il postez exact asa cum l-am primit astazi dimineata… nu stiu cine este Theodor Dungaciu)

de TEODOR DUNGACIU

Trebuie să înţelegeţi, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă.

Aşadar, veţi plăti toţi, până la ultimul, cu vârf şi îndesat.

Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie.

Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a ţării.

Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii – adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil – este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vânzători de Neam şi ţară.

Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României.

Vei plăti, Traian Băsescu, fără nici o îndoială!

Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei.

Ai venit la Putere pe un val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional.

Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă.

Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională („soluţie imorală”, DA?).

Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când ai semnat pactul cu diavolul.

Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii!

A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil.

Acum stai şi rânjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor.

Cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză – tocmai pe ei! – de discriminare etnică.

Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România. Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? Aceasta-i întrebarea.

Cine ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba?

De ce le-ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite?

Pentru ce ai segregat învăţământul naţional pe criterii etnice?

De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea – între altele – a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei.

Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu!

Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă.

Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească.

Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului.

Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministereasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine „judeţul Timişoara”), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid „al Unităţii Naţionale”!), Berceanu şiStolojan, Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu, Stoica şi Boureanu, Flutur şi soţii Ţurcan, Funeriu şi Boagiu, Cezar şi Cristian Preda, Lăzăroiu şi Canacheu, Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şiPopoviciu, Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar,Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brânză şi Poteraş, Negoiţă şi Paleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae.

Un fariseu printre ei este şi fostul Şef al Statului Major Generala generalul Bădălan Eugen. Toţi-membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român.

Vei plăti, Traian Băsescu!

Vei plăti pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţământ, din sistemul de pensii şi salarii, programat şi executat împreună cu oastea udemeristă!

O clică instalată cu propria-ţi mână la vârfurile de decizie vitale ale Puterii: literatul ratat Marko – vicepremier; veterinarul Kelemen – la Cultură; juristul mengelian Cseke – la Sănătate; Andreea Vass – mâna dreaptă a lui Boc la Guvern, etc.

I-ai proţăpit pe udemerişti în funcţii de însemnătate naţională, de la secretari de Stat şi şefi de Agenţii până la prefecţi şi înalţi demnitari, pentru a se căpătui, dar şi pentru a submina din interior aceste instituţii. Impardonabilă decizie!

Mai mult, ai căftănit unguri la şefia unor judeţe unde n-a călcat picior de strănepot al lui Attila.

Dar, mai cu seamă, i-ai plasat în Transilvania, pe care ai lăsat-o la cheremul lor.

N-ai suflat o vorbă despre prigoana românilor din HarCov.

Le-ai dat voie udemeriştilor să-şi facă o lege a lor, poreclită a minorităţilor, care consfinţeşte, în esenţă, crearea unui stat maghiar în România. Pe care, mintenaş, să-l alipească la Ungaria, cu prima ocazie prielnică. Prilej, în genere, creat tot de Cotroceni. Un stat în stat, cu guvern, parlament, armată, drapel, procuratură, securitate, justiţie şi alte instituţii proprii.

I-ai cultivat într-atât, încât le-ai dat liber să umble cu foarfeca, după bunul lor plac, pe harta ţării, dar numai în interesul lor propriu şi, fireşte, al Ungariei.

Toate acestea – dar şi câte altele! – le-ai conceput fără a cere acordul Poporului Român. În numele căruia zici că domneşti.

De ce nu te mai consulţi acum cu acesta?

De ce nu mai faci băi de mulţime?

Ţi-e frică de reacţia românilor?

Păi, nu strigai cât te ţineau bojocii că nu ieşi niciodată din vorba acestui popor?

Sau nu-l mai recunoşti?

Nu mai e bun pentru un dictator ca tine?

Nu te mai suportă?

Atunci, de ce nu-l abandonezi?

Ştii de ce: Nu vrei!

Puterea te-a acaparat definitiv.

Cloceşti – ascuns la Cotroceni, ori la Vila Lac 2 sau în Covasna-împreună cu udemeriştii-legi antiromâneşti, pe care le transmiţi trompetei Boc şi trombonistei Udrea.

Ei sunt, aşadar, poporul.

Ei şi strânsura de cioloveci mancurţi şi ketmani din juru-ţi.

Ai împins cârdăşia cu minoritarii maghiari până la subminarea statalităţii.

Să nu te mai prefaci că nu ştiai de acţiunea cu reprezentanţa „Ţinutului Secuiesc” de la Bruxelles, încuibată şi înfăptuită de cei mai îndârjiţi adversari ai Tratatului de la Trianon: revizioniştii udemerişti şi europarlamentarii lor (Laszlo Tökes, Sogor Csaba şi Gyula Winkler), ocrotiţi sub pulpana prezidenţială.

De ce n-ai condamnat ferm acest act profund iredentist?

Fiindcă eşti, ca şi ei, trădător.

N-ai scos un scâncet măcar când martirul naţional Avram Iancu a fost spânzurat simbolic în inima Transilvaniei, sub forma blasfemiatoare a unei marionete.

Ca în nici o ţară suverană din lume, laşi capii oficiali de la Budapesta să se plimbe în voie prin Ardeal, ca vodă prin lobodă, făcând propagandă antiromânească şi pledând pentru autonomia inventatului „Ţinut Secuiesc”, care este o diviziune administrativã neconstituţională, în care trăiesc doar 260 de secui, înregistraţi ca atare la ultimul Recensământ.

Bagi capul în nisip ca struţul, fiindcă ai făcut înţelegere cu Viktor Orban, liderul celui mai şovin, iredentist şi antieuropean partid de la Budapesta şi cu care ai ticluit alegerea ta ca preşedinte al României şi a antiromânului Tökes Laszlo (decorat cu Steaua României chiar de tine!) ca vicepreşedinte al Parlamentului European. Din care post trage din toate poziţiile în ţara noastră, terfelind-o şi acuzând-o de toate fărădelegile.

De câte ori ai fost în HarCov, ai stat la taclale numai cu maghiarii şovini, pentru a le satisface toate deşănţatele pofte de autonomie.

O clipă n-ai plecat urechea la doleanţele românilor din acele judeţe.

Şi cunoşti foarte bine că ei, acolo, atâţia câţi n-au fost alungaţi, îşi duc existenţa ca într-o ţară străină, sub ocupaţie.

Toate acestea le ştii, Traian Băsescu!

De aceea ai şi permis, dirijat şi realizat distrugerea sistemului educaţional naţional.

L-ai segregat pe criterii etnice.

În loc de reunificarea procesului de predare, ai iniţiat şi patronat continuarea separării acestuia.

Dacă ai fi coborât în stradă, în localităţile din Covasna şi Harghita, ai fi băgat de seamă că limba română abia dacă se mai vorbeşte. Şi asta tot din cauza frăţiei cu iredentiştii udemerişti, prin care ai subminat şi capacitatea de apărare a ţării.

Ai acceptat, într-o veselie aiuritoare, cererile ungureşti de a desfiinţa şi a dizloca unităţile militare din cele două judeţe amintite. Aşa după cum tolerezi în continuare statuia de la Arad a celor 13 generali unguri, care au comis grave crime şi atrocităţi împotriva românilor.

Şi apropo de asta: De ce nu sufli o vorbă despre ceea ce au făcut udemeriştii, având susţinerea ministrului Culturii, Kelemen, la restaurarea statuii lui Matei Corvin de la Cluj-Napoca?

Dar despre faptul că au smuls de pe soclu plăcuţa cu textul lui Iorga, care era o minimă reparaţie a grosolanului fals istoric executat de unguri (steagul Moldovei pus la picioarele lui Matei Corvin, când se ştie că acesta a fost bătut măr şi pus pe fugă de Ştefan cel Mare)?

De ce defilează ţanţoş unguri din toată lumea prin România, la Şumuleu-Ciuc şi Ghimeş-Făget-Bacău, cu steagurile Ungariei Mari şi ale Ţinutului Secuiesc? Cumva să vadă graniţele fostului Imperiu Austro-Ungar?

A cui e ţara asta, Traian Băsescu?

Statul Român nu mai are nici o autoritate?

De ce nu iei nici o poziţie?

În care ţară din lume se mai întâmplă aşa ceva?

Ar permite asta, de exemplu, Slovacia şi Serbia ?

Nu-ţi dai seama, prin aceastã toleranţă de nedescris, că jigneşti, în demnitatea lui naţională, întregul Popor Român?

Vei plăti şi pentru asta, Traian Băsescu!

Te prefaci a nu observa că, zilnic, fasciştii unguri provoacă, instigă, se zvârcolesc, împroaşcă, scuipă pe ţară , şi-au creat organizaţii paramilitare, sapă adânc la temelia Statului Român.

Au invadat ţara cu simboluri revanşarde, horthyste, organizează manifestări antinaţionale, incită la ură interetnică, defăimează tot ceea ce este românesc.

Ai făcut prieteşug antistatal cu un lider de la Budapesta, al cărui ţel ultim este revendicarea Transilvaniei şi alipirea ei la Ungaria.

Ştii foarte precis că unul dintre paşii importanţi pentru realizarea acestui scop este acordarea cetăţeniei de maghiar al statului revizionist maghiar tuturor liderilor UDMR din conducerea Consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi primarilor UDMR-PCM din localităţile din zonă.

Şi taci, taci, taci.

Stai ascuns în păpuşoi, fiindcă, fără unguri, fără Boc şi alţii, n-ai mai fi la Putere.

Ai încurajat terorismul politic practicat de udemerişti, obrăznicia şi dispreţul lor fascist.

Te-ai făcut luntre şi punte, susţinut de toată clica personală din Parlament şi Guvern, de a nu pune la zid extremismul unguresc.

Nici măcar atunci când, prin declaraţiile iredentiste ale preşedintelui Parlamentului ungar, venit intempestiv la Tg. Mureş, a vorbit despre – auzi! – legitimitatea autonomiei teritoriale pe bază etnică a „Ţinutului Secuiesc”.

Ai făcut pe dracul în zece ca nu care cumva Parlamentul român să dea, acolo, o mică-micuţă declaraţie de condamnare a acestei intervenţii în treburile interne ale României.

Ai dovedit – a câta oară? – că eşti un trădător, un capitulard, un preşedinte anticonstituţional.

De aceea, nu mai miră pe nimeni că nu te-a deranjat în nici un chip înfiinţarea Consiliului Administrativ „Ţinutul Secuiesc”.

Desigur, nu-ţi creează insomnii nici inscripţiile cu „Ţinutul Secuiesc nu e România”.

Ce ar trebui să se mai întâmple ca să te trezeşti şi să observi că ţara e în primejdie?

Când unitatea naţională este destrămată fir cu fir, pas cu pas, de către aliaţii unguri de la guvernare, tăcerea prezidenţială e de rău augur: înseamnă inconştienţă sau trădare.

Eşti la curent, fireşte, că noua stemă a judeţului Covasna este cea a fostului Haromszek (Trei Scaune) din perioada Imperiului Austro-Ungar.

Aşa cum ştii că toată Transilvania, dar şi restul României sunt înţesate nu doar cu organizaţii antiromâneşti, ci şi cu broşuri propagandistice, studii, cărţi, filme, spectacole teatrale, concerte, emisiuni TV, presă, statui ale extremiştilor unguri, ediţii ale cărţilor criminalului de război, antiromânul condamnat la moarte în contumacie Wass Albert.

Toate acestea îţi sunt binecunoscute, Traian Băsescu!

Dar le tolerezi cu o iresponsabilitate strigătoare la cer.

Nici o clipă n-ai luat poziţie fermă împotriva acestor acţiuni antistatale.

N-ai avut nici o reacţie din funcţia de preşedinte al României.

Întrebarea e: de ce? Pentru ce taci?

Astfel că vei plăti, Traian Băsescu!

Toţi veţi plăti!

Întreaga liotă de care te-ai înconjurat va plăti!

Nici o scăpare nu va exista din perspectiva preabunei şi dreptei Istorii.

Toţi veţi fi puşi la stâlpul infamiei.

Câţi români vor mai rămâne după ce aţi pustiit şi nimicit această ţară vă vor blestema.

O palmă de pământ dacă va mai exista din România de azi nu va fi dispusă să vă primească osemintele sau cenuşa.

Conştiinţa voastră pătată, trădătoare, exclude comuniunea cu duhul românesc.

Fiindcă n-aveţi nimic românesc în voi, nimic sfânt!

Apărarea identităţii naţionale era datoria voastră esenţială, ca administratori ai Statului Român.

Dar Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a capitulat în faţa iredentismului unguresc.

Acesta a învins România, prin cozile de topor de la Cotroceni, Palatul Victoria şi Palatul Parlamentului.

România e o ţară eşuată, pentru că a încăput pe mâna unor impostori politici.

A unor trădători incorigibili.

Veţi plăti, aşadar, cu toţii!

Dacă va fi să piară vreodată seminţia româneascã, atunci ultimul patriot român chemat la Domnul va fi cel de pe urmă care va scuipa cu năduf pe toxica voastră amintire de vânzători de Neam.

Şi vom fi, astfel, răzbunaţi, măcar în eternitate!

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailuriel de azi… litera P

ovi — Tue, 10 Jan 2012 01:42:46 +0000

- Cum te numesti, Domnule ?
- Petru Potopeanu
- Si ce lucrezi ?
- Prepar pesti pentru pulverizat.
- Bine, dar ce anume operatii faci ?
- Pun pestele pe placi, potrivesc placile pe plite,
pregatesc patru putini pentru pestele prajit,
pulverizez pasta produsa, pun pe pungi.
- Dar de ce vorbesti numai cu “P”?
- Poftim?
- De ce vorbesti numai cu “P”?
- Pentru ca pot pronunta pe P perfect perceptibil.
- Ei, asta e acum ! Pun ramasag ca la intrebarile mele vei gresi.
- Primesc.
- Pe cit?
- Pun prinsoare pe patru poli !
- S-a facut. Spune-mi ce-ti place sa maninci ?
- Peste, pastravi, plachie, potirnici, prepar piftie
piperata, pirjoale, pastrama, papricas, papanas,
porumbei, pui pane.
- Si ce vin bei?
- Pinot, pelin, porto.
- Si ce desert?
- Placinte, prajituri, pepene, prune, pere, portocale, piersici.
- Dar inghetata obisnuesti?
- Putin profiterol, parfait
- Spune-mi cum iti petreci timpul liber ?
- Primavara prefer plimbarile pe potecile padurilor, prin parcuri.
- Dar vara?
- Pescuiesc.
- Si iarna?
- Patinez.
- Te pomenesti ca poti sa-mi spui o poezie cu litera “P”?
- Pot.
- Asta nu o mai cred. Spune-o!

POEZIA POETULUI PETRU POTOPEANU:

“Prin pustiuri, peste pietre,
Pasari, pilcuri pribegesc,
Parasindu-si puii proprii
Pe pamintul parintesc.
Prima pasare, pilotul,
Plescaia puternic pliscul,
Patina privind pamintul,
Pajistea, padurea, piscul.”

- Bine! Spune-mi textual ce i-ai spus nevestei cind ai plecat?
- Paraschiva papusico, pentru prinz prepara putin patrunjel pe potirnichi. Pa!
- Vad ca am pierdut.
- Pardon, platesti patru poli pentru pierdeream pariului.
- Platesc.
- Pune paralele pe portofel.
- Inca o intrebare.
- Poftim?
- Ce adresa ai matale ?
- Prelungirea Popa Petre 4, parter, plecind prin Pingari, peste pod.

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… din jurnalul unei eroine…

ovi — Sun, 08 Jan 2012 22:57:55 +0000

Prima zi

Bagajul este facut si sunt gata sa plec intr-o croaziera. Mi-am luat toate rochiile frumoase si cutia de machiaj. Sunt intr-adevar nerabdatoare sa ma bucur de acest voiaj.

Ziua a doua

Am petrecut ziua intreaga in larg. A fost minunat si am vazut niste balene si delfini. Aceasta vacanta a inceput intr-un mod minunat. Astazi l-am cunoscut pe Capitan care pare sa fie un om foarte dragut.

Ziua a treia

Astazi am petrecut o parte din zi la piscina. M-am jucat, de asemeni, cu niste bile de golf, pe punte. Capitanul m-a invitat la masa lui pentru dinner. M-am simtit onorata si am avut un timp minunat. Capitanul este un gentleman foarte atent si atractiv.
Ziua a patra

M-am dus la Cazinoul vasului si am cistigat 100 euro. Capitanul m-a invitat sa iau dinner-ul cu el in cabina lui. Am avut un dinner copios cu caviar si sampanie. El mi-a cerut sa stau peste noapte dar am refuzat. I-am spus ca nu-mi insel barbatul sub nici o forma.

Ziua a cincea

Astazi m-am dus iarasi la piscina si m-am bronzat putin. Apoi m-am dus la Piano-Bar si am petrecut restul zilei inauntru. Capitanul m-a vazut si mi-a adus citeva bauturi. El este intr-adevar un om incintator. El mi-a cerut din nou sa-l vizitez peste noapte dar l-am refuzat. Atunci el mi-a spus ca daca nu petrec noaptea cu el, va scufunda vasul. Am fost stupefiata…
Ziua a sasea

Am salvat 1.600 de suflete astazi… de patru ori !!!!!

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… programul tv din 2020..

ovi — Sun, 08 Jan 2012 18:08:02 +0000

Extras din Jurnalul TVR (program unic) – august 2020

Joi, 13 august 2020


6.00	Intonarea imnului naţional Puşca şi cureaua lată
6.10	Jurnal de ştiri În cuprins, tradiţionala transmisie în directÎntoarcerea zilnică din Bamboo la Palatul Cotroceni a preşedintelui Elena Băsescu
7.00	Dimineaţa devreme Matinal cu Marian Valorosu şi Magda Ciumac Rubrici: ● Fitness cu Nikita; ● Tratarea rănilor de cuţit şi a muşcăturilor de leu cu Fraţii Cămătaru, ● Horoscop cu vrăjitoarea Maria Câmpina ● Să mâncăm sănătos cu Oana Roman
9.00	Din dragoste (r) Prezintă Petre Roman
10.00	RO minor Program special pentru minoritatea românilor, câţi or mai fi rămas în ţară
10.05	În direct de la Ateneu Concert extraordinar: The Three Turbo Tenors Pe Sistem Cu Sorinel Copilul de Aur, Baby Minune şi Florin Salam, sub bagheta Excelenţei Sale Dan Bursuc
11.30	Talk-show politic Cu Mihai Tatulici Tema zilei: Scandal la Ministerul Culturii! Ministrul Daniela Gyorfi acuzată de consilierul prezidenţial Monica Iacob-Ridzi că şi-a operat sânii pe bani publici
12.30	Jurnalul de ştiri al amiezii În direct de la Palatul Victoria : Conferinţa de presă a primului-ministru Elena Udrea
13.00	Tânăr şi neliniştit iSi Episodul 127 857 În acest episod, Victor Newman toarnă în pahar 50 ml de gin tonic; în episodul de mâine va ridica paharul.. Nu rataţi! Luni, 17 august la ora 13.07, imediat după Publicitate, va bea ginul!
14.00	Universitatea Spiru Haret prezintă: Cursuri în direct Ofertă promoţională! Urmăriţi timp de 7 zile cursul de Medicină şi primiţi o licenţă în Arhitectură şi un doctorat în Ştiinţe sociale!
15..00	Mondenii Singura emisiune de divertisment în care, pentru a evita efectele nedorite, vedetele şi politicienii se imită singuri
16.30	Acces direct Cu Mădălin Ionescu Subiectele zilei : ● Un pensionar i-a băgat soţiei goblenurile pe gât. Imagini spectaculoase de la radiografie! ● Ţolea Ciumac l-a bătut pe Horia Roman Patapievici pentru că acesta nu l-ar fi salutat cu îndeajuns de multă condescendenţă. ● Monstrul din lacul IOR! Un somn gigantic a înghiţit toţi clienţii unei terase. Printre victime, Costin Mărculescu! Trezit din somn, Costin vine să-şi lanseze noul album de muzica lăutărească
19.00	Principalul jurnal de ştiri al zilei Subiecte : ● Vizita oficială a preşedintelui Elena Băsescu în ţara vecină şi prietenă Constanţa. ● Preşedintele român şi regele constănţean Radu Mazăre negociază eliminarea vizelor pentru cetăţenii români care vor să viziteze Regatul Constanţa. ● Avertizare de caniculă: cod infraroşu. Se aşteaptă temperaturi de peste 55 de grade. Cetăţenii sensibili la foc sunt sfătuiţi să rămână acasă
20.00 iFILMi	Târgoveţul mustăcios Tragedie romantică, India, 2021 Povestea romanţată a tinerei Khalya care pleacă din orăşelul natal pentru a-şi realiza visul de a deveni şoferiţă de TIR. La cursul de legislaţie rutieră întâlneşte un tânăr orb care dorea să devină şofer de taxi. Fata îl consideră urât, dar se îndrăgosteşte de inteligenţa sa, se mărită cu el şi îi face doi gemeni. Nefiind de acord cu căsătoria, tatăl Khalyei vine să se răzbune. De aici filmul devine cu adevărat interesant. Bătrânul află că ginerele este de fapt fiul său nelegitim, aşadar gemenii sunt rodul unui incest. De ruşine, gemenii intră pe unde au ieşit, Khalya devenind din nou gravidă. Toţi trei pleacă în căutarea unui tată de conjunctură şi îl găsesc în persoana unui traficant de ceai de muşeţel, Jawaharlal Mumbay. Gemenii se nasc din nou, dar Jawaharlal îi ucide şi pleacă în America împreună cu o plăpumăreasă de care era îndrăgostit încă de pe vremea Marii Foamete, când ucisese, tranşase şi mâncase un târgoveţ mustăcios. Copleşită de durere, Khalya cântă şi dansează
22.30	Trăsniţi în NATO iSi Episodul 23 500 Cel mai longeviv sitcom din toate timpurile!
23.00	În gura mă-liniuţă-tii Pamflet de revista presei
0.00	Late Night Show Cu Laura Andreşan şi invitaţii săi. Asistentă permanentă: Mircea Stoian. Subiectul zilei: Centenar!!! Mama Zina Dumitrescu la 100 de ani şi 100 de tentative de sinucidere!
1.00	Dan Diaconescu Direct Serialul Elodia
3.00	Noaptea petrecăreţilor Program

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

anul 2012… primul apus de soare…

ovi — Mon, 02 Jan 2012 23:06:32 +0000

Nu… nu îmi place să beau cafea…

Aseară însă… am fost la… starbucks… şi am luat o ciocolată fierbinte…

Înlăuntru era cald şi bine… eu… pe drum de întoarcere către casă… venind de la plajă… unde admirasem soarele primei zile din noul an… şi… unde vântul, deşi nu puternic, îmi înroşise totuşi obrajii… îmi umpluse părul cu nisip… şi nasul cu strănut… deci… localul, acum, îmi oferea confortul celui venind de afară… şi mă simţeam minunat…

Am optat că de obicei, pentru o masă la fereastră…

La masa vecină… o fată şedea turceşte… (cu picioarele aşezate sub ea) şi butona tastatura unui computer… mai lateral… în jurul focului din cămin… erau patru persoane mai în vârstă… una răsfoia un ziar… altă citea o carte… şi două dintre ele… se bucurau de wi fi ul gratis… şi cu computerele în braţe… se bucurau şi de minunăţia internetului…

Era aburindă ciocolată… şi frigea paharul dacă îl strângeam tare în palmă… am ales însă… ca să sorb câte puţin prin paiul de culoare verde… uite… asta nu mi-a plăcut… de ce verde?? Era contrastant cu tot ce se vedea în local… chiar şi cu gustul meu… dar… am acceptat culoarea… fără să fac caz de ea… pentru că ciocolată, era minunată… iar pe fereastră… se zăreau reflecţiile primului apus de soare, din noul an…

Peste case… dincolo de apă… numărăm avioanele care aterizau pe JFK… unul… două… trei… deja, am pierdut şirul… mi-am amintit că… ritmul pe acest aeroport este de… un avion la fiecare minut… de ce să le mai număr???

Mai sorb o dată din ciocolată… ce bună este… şi caldă… şi dulce… m-am încălzit cu totul.

A venit un cuplu de poliţişti… un bărbat voinic… şi o femeie parcă prea frumoasă pentru ocupaţia asta… le-am admirat ţinuta sigură… le-am privit cătuşele de la curea… pistoalele parcă prea uzate… carnetul de amenzi din buzunarul imediat de deasupra genunchiului… prin haine se făcea simţită vestă antiglonţ…

Au comandat ceva… şi au plecat fără să se aşeze şi să consume înlăuntru…

Lumina soarelui, prin fereastră, era din ce în ce mai plăpândă… ciocolată din ce în ce mai puţină… încă o dată am sorbit prin paiul nespus de verde… şi gata…

Afară… m-a învăluit fără milă, valul de aer rece al serii de întâi ianuarie… prima zi a anului… era deja amintire…

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

2011 in review

ovi — Sun, 01 Jan 2012 00:52:05 +0000

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 29,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 11 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

ganduri de craciun…

ovi — Sat, 24 Dec 2011 13:36:52 +0000

Gânduri de Crăciun

E mâine, ziua de Crăciun… Adică?

Pai… nu se lucrează… de fapt nu se lucra oricum, pentru ca este weekend… se mănâncă in general mult si mult prea greu… se consuma alcool… se cânta … se danseaza… intru-un cuvânt… se petrece, si asta se face in jurul bradului impodobit si a cadourilor primite sau mai bine, oferite…

Dar… pentru ce toate acestea? Pentru ca… odată, demult… treptat… de comun acord… mai marii lumii si mai invatatii in ale religiei, au stabilit, ca maine, sa se sarbatoreasca, nasterea lui Isus Christos… colindele si ele, ar trebui sa ne aminteasca același fapt…

Din nefericire, pentru marea majoritate a lumii crestine, craciunul este doar ocazia de a petrece si atât. Mai rău, negustorii lumii, au comercializat sărbătoarea in chip tragic, pentru buzunarul omului de rând…

Dar cel mai trist… ramane faptul ca, Isus Christos, pivotul central al crestinismului si eroul sarbatorii de maine… a fost inlocuit cu mos craciun… Putini isi amintesc, sau ii acorda importanta lui Isus… pentru ca mosul este impins mereu in fata…

Cine a fost si este, acest Isus? Numele este, sau a fost… atât de comun pentru vremile si locurile de atunci. Dar, dintre toți copii Isus de atunci… unul a fost deosebit, total deosebit, pentru ca, nascandu -e dintr-o fecioara, Dumnezeu a ales ca in el, sa impreune perfect, natura sa divină, cu natura noastră umană, ca prin viața si moartea lui, sa se arate caracterul dumnezeesc, plin de iubire si dreptate… astfel ca, noi, pacatosii sa fim repusi in starea noastră initiala, in care si pentru care, am fost creati…

Îmi doresc… pentru mine si cei dragi mie… sa serbez craciunul, constient de valoarea care a fost plătită pentru mine si mai ales, sa îl am invitat de onoare pe Isus, cel sărbătorit…

Crăciun fericit, tuturor celor care trec pe aici… si nu numai lor… ci si mie împreuna cu voi…

Filed under: adevaruri de ieri si de maine