RoSUA.info » adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… dor de tata

ovi — Fri, 18 May 2012 10:44:27 +0000

“Când sunt copiii noştri mici

Noi pentru ei suntem TĂTICI

Ce gingaş e, şi sună bine

TĂTICULE, mi-e dor de tine

Dar anii trec şi deodată

Nu mai eşti TĂTIC, acum esti TATĂ

Dar şi aşa tot sună bine

TATĂ, .îmi este dor de tine

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac

Din TATĂ, tu devii BABAC

Şi vorba sună trist şi gol

BABACULE, .mai dă-mi un pol

Dar viaţa e un foc de paie

Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE

Iar vorba ta, în râs e luată

TATAIE,. ia mai las-o baltă.

Şi-n anii care-ţi mai ramân

Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN

Şi vorba lor te năuceşte

BĂTRÂNE,. ce-ţi mai trebuieşte ?

Copile, tu să ai ştiinţă

Am fost un tată cu credinţă

Şi din puţin, de-a fost să fie

Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie

Dar fă-mi, te rog, o bucurie

La cimitir, de vii la mine

Să-mi zici ca în copilărie

TĂTICULE…., mi-e dor de tine…

“);

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… capusele

ovi — Sat, 12 May 2012 14:06:42 +0000

Valabil pentru oameni si pentru animale

Din batrani si experienta proprie (avand animale), indiferent de stadiul in care este capusa, ori doar o pata neagra, ori deja umflata de sange, ca un bob de fasole:

1.   Daca s-a prins o capusa si ai in casa untura, acoper-o complet cu untura solida si dupa doua-trei minute se desprinde (ea se sufoca, untura nu permite nici un strop de aer si capusa scoate capul din piele);

daca nu s-a desprins inca, pui untura din nou.

2.   Daca ai tinctura de iod, imbibi foarte bine un tampon de vata in tinctura si tii pe capusa cateva minute (3-4) si ea se va desprinde. Eventual mai picuri cativa stropi de tinctura pe tampon in timp ce il tii pe capusa. Atentie, nu iod simplu ci numai tinctura ! Daca este adanc prinsa in piele, repeti operatiunea. Atunci cand o rupi fortat si ramane capul in piele, se produce infectia.

Faceti asta si nu veti ajunge la doctor.

3.   Daca vezi pe mana, picior etc. o insecta mica verde sau bruna cu o pozitie ciudata infipta sub piele faci urmatoarele:

Cu un tampon de tifon bine inmuiat in acetona se tamponeaza insecta si in citeva minute cade singura. Se desinfecteaza bine cu iod si se spala bine mainile cu apa si sapun. Se unge locul cu alifie de galbenele cu propolis. Se institue regim cu fructe si legume, iar medicul de specialitate face tratamen cu antibiotice. Sper sa nu fie nevoie, dar este bine de retinut.

Aceste sfaturi le-am primit de la un prieten din Elvetia, va dati seama, a aflat toata Europa si turistii sunt preveniti cum sa se fereasca de capuse.

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailuriel de azi… rotile vietii….

ovi — Thu, 10 May 2012 23:24:28 +0000

ROTILE VIETII

Gindindu-ma la cele de mai sus, mi-am luat un nou vehicul.
Mi-am cautat unul cu costuri reduse de intretinere si sa pot merge cu el in oras, la cumparaturi.
Dupa mine acesta corespunde tuturor asteptarilor mele.

IL ADOR!!!!

……………………….

………….

……….

…

..

.

Sa nu uitam! Virstnicii sunt oameni valorosi!

Noi suntem mult mai valororosi decit cei mai tineri:

Noi avem argint in par.

Noi avem aur in dinti.

Noi avem pietre la rinichi

Noi avem plumb in picioare.

SI

Suntem plini de biogaze!

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… plante benefice pentru interiorul locuintelor…

ovi — Wed, 09 May 2012 00:22:31 +0000

Dacă vreţi să aveţi aer curat în camera în care staţi şi chiar mai puţin praf, e bine să ţineţi în încăpere anumite plante. Un studiu NASA vorbeşte despre câteva plante în ghiveci care nu trebuie să lipsească din locuinţa nimănui.
Iata care sunt cele 10 plante minune care pot fi o armă împotriva poluării:

1. Iedera este de departe cea mai recomandată plantă când vine vorba de poluare. Se spune că ea poate absorbi 90% din benzen, un solvent care se găseşte frecvent în vopsea, cerneală, materiale plastice, cauciuc, detergenţi şi fum de ţigară.

2. Cactusul absoarbe gazele nocive şi generează oxigen pur. De aceea se recomandă să-l pui lângă televizor, fiindcă absoarbe undele electromagnetice. Spre deosebire de celelalte plante, cactuşii produc oxigen noaptea şi elimină monoxid de carbon ziua, aşa că şi dormitorul e un loc bun pentru ei.

3. Anthuriumul elimină amoniacul care se adună în încăperi, mai ales în bucătării.

4. Dracena acţionează împotriva compuşilor organici volatili (acetonă, etanol, benzen) eliminaţi de diferite spume folosite la fabricarea mobilei şi de picturi.

5. Crassula (arborele de jad) se spune că adună energiile negative din camere. Aşa că, dacă ştii că eşti o persoană agitată, nervoasă sau supărat, pune-ţi o Crassula în cameră şi sigur te vei linişti.

6. Crizantemele sunt bune de pus într-o cameră unde tocmai ai vopsit ceva fiindcă absoarbe vaporii.

7. Palmierul Doamnei se potriveşte de minune în bucătărie, fiindcă absoarce amoniacul prezent în produsele de curăţat vasele

8. Filodendronul degajă o cantitate mare de vapori de apă şi umidifică astfel camerele cu aer uscat. E bine ca planta să fie ţinută în
încăperile în care se află sobe.

9. Voalul miresei (Chlorophytum) absoarbe în 24 ore până la 95% din monoxidul de carbon prezent în fumul de ţigară. Nu este o plantă pretenţioasă.

10. Ficusul. Deşi este cunoscut faptul că plantele purifică aerul, puţini dintre noi ştiu însă că ficusul are proprietatea de a elimina formaldehida “ascunsă” în tapet, mobilă sau zugrăveală. Ficusul este cea mai buna alegere pentru locurile în care există mochetă, pentru că absoarbe compuşii organici volatili emanaţi de adezivul utilizat pentru a o lipi.

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… ei traiesc printre noi…

ovi — Sun, 06 May 2012 05:12:51 +0000

1.Un tip a cumparat un frigider nou pentru casa lui. Ca sa scape de cel vechi, l-a pus in fata casei cu un carton pe el, pe care scrie: E gratis, il vrei, ia-l acasa. 4 zile a stat frigiderul acolo si nimeni nici macar nu s-a uitat la el. A realizat ca oamenii erau prea neincrezatori in aceasta oferta. Asa ca a decis sa schimbe cartonul : Frigider de vanzare cu 100 ron. A doua zi cineva l-a furat! Ei traiesc printre noi!!!!

2. Intr-o zi mergeam pe plaja cu niste prieteni cand deodata cineva a tipat : “Uite o pasare moarta!” Cineva s-a uitat in sus spre cer si a exclamat : “unde, unde?” Ei traiesc printre noi!!!!

3. Cand se uita la o casa, fratele meu a intrebat agenta imobiliara in ce directie este nordul. El a explicat ca nu vrea ca soarele sa-l trezeasca in fiecare dimineata. Ea a intrebat “Soarele rasare in nord?” Cand fratele meu i-a explicat ca soarele rasare in est de ceva timp, ea a dat din cap si a zis: “Oh, nu prea tin pasul cu lucrurile astea!” Ei traiesc printre noi!!!!

4. Luam pranzul intr-o cafenea, cand fara sa vrem, am auzit-o pe angajata ca vorbea despre o arsura pe care a facut-o la sfarsitul saptamanii cand mergea spre plaja cu masina. A condus cu ea decapotata, dar nu credea ca se va arde pentru ca era in mers. Ei traiesc printre noi!!!!

5. Prietena mea are un fel de cutit in masina care este special pentru a taia centura de siguranta in caz ca ramane blocata din cauza unui accident. Ea il tine in portbagaj. Ei traiesc printre noi!!!!

6. Umblam cu un prieten cand am vazut o femeie cu un cercel in nas, de care era atasat un un lantisor pana la cercelul din ureche. Prietenul meu a zis “Nu se va rupe lantul de fiecare data cand va intoarce capul?”. A trebuit sa-i explic ca nasul si urechea unei persoane raman la aceeasi distanta una de cealalta indiferent in ce directie va intoarce capul. Ei traiesc printre noi!!!!

7. Nu mi-am gasit bagajele in zona pentru bagaje din aeroport. Asa ca am mers la biroul bagaje pierdute si i-am spus femeii de acolo ca bagajele mele nu au aparut. Ea a zambit calm si mi-a spus sa nu imi fac griji deoarece ea este pregatita si instruita profesional si ca sunt in maini bune. M-a intrebat ea: “A ajuns avionul dumneavoastra?” Ei traiesc printre noi!!!!

8. Cand munceam la o pizzerie am observat un barbat care a comandat o pizza mica la pachet. Parea sa fie singur si bucatarul l-a intrebat daca doreste sa taie piza in 4 sau in 6 felii. A stat si s-a gandit un pic inainte sa raspunda: “Lasa in 4 felii, nu cred ca imi este destul de foame sa mananc 6 felii.

Da. Ei traiesc printre noi!!!
Din pacate, nu doar traiesc printre noi, dar se si reproduc!!!!

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

autoportret in oglinda…

ovi — Thu, 03 May 2012 23:25:36 +0000

De ce ma privesti asa… cu ochii strainului banuitor la toate??? Sunt eu… acelasi eu, de ieri si de intotdeuna… doar ne cunsotem de cand ne este lumea… impreuna…

Aaaa… te mira poate aerul meu de rebel, oferit de barba care ar fi trebuit rasa… lasa… nu te supara pentru atat lucru, promit ca o voi rade maine dimineata… cum dealtfel, in fiecare zi o fac… ca pe un ritual de trezire totala, din somnolenta diminetii…

Inca un fir de par alb? Si ce daca?? Intre atatea multe altele, nu poate decat sa se simta minunat… ca si acasa…

Lasa… nu te gandi la zambetul acela… ca nu a avut nimic deochiat in el. Doar tu ti-ai propus sa aduci zilnic, un zambet, in privirea unui necunoscut… nu??? Maine iti vei depasi norma… vei fi doar zambet si floare… Aaaa… maine ploua si va fi furtuna… Si ce daca??? Tocmai bine… pe o vreme din asta, zambetul este si mai de pret. Sigur… voi lua umbrela, chiar daca nu imi place sa o port…. De fapt, pe vantul prognozat, nici nu se va putea folosi… dar… sigur o voi lua cu mine… o voi lua…

Si maine… incepe weeknedul… minunat… voi merge la plimbare… la biserica… la cumparaturi… Da, sigur nu voi uita sa cumpar si apa… sigur voi cumpara… desi… mai bine as cumpara un filtru, sa evit astfel consumul de apa din sticle de plastic……

Ar trebui sa iti iei timp si sa citesti mai mult… mai lasa televizorul ala in pace… ca nu-ti aduce nimic util… mai ales ca, de la o vreme privesti mai mult la programele romanesti… Cui ii pasa de Ponta??? Si ce daca unii analisti au zis ca, premierul deja a anuntat amanarea unor promisiuni, cu care se batea tare in piept, cand era in opozitie… oricum… nu mai este in opozitie si acum, altfel vede realitatea… Si de cand te preocupa pe tine asa, politica??? Mereu te-a lasat indiferent si rece… Lasa-i… ei cu ale lor, si tu cu ale tale… ai destule alte preocupari mai bune…

Si mai bine ai petrece mai mult timp cu ACN… asta ar fi un timp folosit util si benefic… nici nu ai ascultat conferinta de saptamana asta… Ei… lasa… o voi asaculta in weekned… imi voi gasi putin timp si pentru ea…

Ce rost au toate aceste ganduri??? Pai… nu ziceai tu, ca, daca nu gandesti… nu merita sa traiesti??? Da?… ziceam asa??? Nu… filosofia mea de viata este cu… dragostea… cine nu iubeste, desi inca mai respira, a murit de mult… desi… nici nu ar mai avea motiv sa traiasca… pentru ca dragsotea, este singura motivatie de a fi a fiintei umane…

Deci… mai este o zi pana la weekned… sa ma adun, mai bine… si sa fac putina ordine pe masa de lucru… prea multe plicuri nedesfacute si hartiii… ar trebui sa le citesc… sa le sortez… sa… sa… sa…

Gata… la treaba… hai… lasa scrisul… mai bine cu cititul…

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… “Made in Resita – Romania”

ovi — Sun, 29 Apr 2012 04:52:14 +0000

Putini sunt cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie inventata in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu.

Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich, inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri.
In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal. In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in fara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.

Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel

Impresionat de proiectul inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate.

In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti.

Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru Expozitia Universala din 1889.

Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.

Cunoscut in Franta, anonim in Romania

Profesorul Eugen Stanescu de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie s-a numarat printre putinii cercetatori ai acestui inedit episod.
A fost special in Franta pentru a studia cat de cunoscut este aportul inginerului roman la ridicarea simbolului orasului luminii.
Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a gasit un studiu intitulat “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887, in care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizeaza ca turnul care ii poarta numele nu s-ar fi putut construi daca nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosita de inginerul roman Gheorghe Panculescu la constructia tronsonului de cale ferata Bucuresti-Predeal. Din pacate, numele romanului este mult mai cunoscut in Franta decit in tara unde s-a nascut. Doar la insistentele profesorului Stanescu, o scoala generala din Valenii de Munte poarta de la inceputul acestui an numele inginerului Panculescu.
Turnul Eiffel din Paris este construit cu otel fabricat la Resita.

Pe fiecare piesa de metal ce compune turnul Eiffel scrie: ”Made in Resita – Romania”

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

Din amintirile unui alt inceput… II…

ovi — Sun, 15 Apr 2012 05:37:05 +0000

Anul 1989 a debutat foarte promiţător. Începusem să mă obişnuiesc cu viaţă de occident şi îmi plăcea. Prima mea maşină de aici, a fost gratis, am plătit numai o reparaţie de transmisie, ceva până în cinci sute de dolari. Era un Buick LeSabre, de zece ani vechi. Când mă aşezam la volan, îmi aminteam cu nostalgie de Dacia din România, care era mai bătrână, acea 14 ani. Buickul, avea opt cilindri, cât un camion şi asta făcea ca piciorul sa apase foarte putin pedala de acceleraţie. Pe sosea, parca era o barca pe apa, aşa se legăna, fara sa facă simţite, denivelările din asfalt. Era foarte confortabila, foarte puternica, iar benzina pe vremea aceea, era numai 98 de centi, un galon (ceva mai mult de patru litri)… acum este in jur de 4, 5 dolari.

Ca si creştin, întotdeauna, am considerat ca Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi. Uneori am avut dificultăţi si inca am de multe ori, in a sesiza exact ce plan este pentru mine. Nu ştiam atunci si îmi era greu sa descifrez, cum va fi viaţa mea pe noul pământ. Eram convins insa, ca Dumnezeu este in control. Curând, am avut si ocazia sa îmi fortific aceasta convingere.

Vara, deja îşi intrase in drepturi depline, pe meleagurile new york-eze. Era seara. Şofam pe autostrada 95, spre sud, îndreptându-mă spre casa. Aceasta autostrada, este cu cate trei benzi de circulaţie, pe fiecare sens, despărţire cu o bordura de beton, aproape de un metru înalta si îndeajuns de solida ca, in caz de accident pe un sens, sa nu fie afectat in nici un fel, sensul celălalt. Ma gândeam la de toate, in timp ce maşina se legăna cuminte pe asfalt, urmărind parca instantaneu traficul. Era foarte uşor sa o controlez. Avea servodirecţie, servofrâna Îmi aminteam cum, in drum spre şcoală, in Bucureşti, pe autobuz, eram atent sa vad, cum schimba şoferul vitezele… si nu schimba… si ma miram cum de e posibil… pe vremea aia, nu ştiam de maşini care aveau cutie de viteza automatica, ori, Buickul meu, era si automatic. La dacie… pompa de apa pentru spălarea parbrizului, era manuala… adică… pur si simplu apasă cu piciorul pe o chestie care antrena mecanic pompa… abia mai apoi, au fost modernizate cu pompe electrice. Aşa, mi se legau gânduri, de alte gânduri, in timp ce nepăsător alergam cu vreo suta de km la ora, pe banda de lângă bordura de beton care delimitează sensurile.

Din nepăsarea si nostalgia mea, am fost trezit de o smucitura puternica. Pe moment nu am realizat ce se întâmpla, parca servodirecţia nu mai funcţiona si maşina vroia sa sară bordura pe sensul celălalt. Cu greu am convins-o sa renunţe la planul ei si instantaneu am oprit. Sa opreşti pe autostrada, este ca si cum ai pune in aplicare un plan de sinucidere foarte bine stabilit de dinainte, pentru ca maşinile din spatele tau, sigur te vor lovi, dar mie nici prin minte nu îmi trecuse aşa ceva. Vroiam cu ardoare sa trăiesc. In fine, m-am dumirit. Făcusem explozie de cauciuc la roata din stânga fata, si de aceia maşina a tras foarte puternic si pe nepregătite, spre stânga. Inca ma miram cum de nu ma loveşte nimeni din spate, când am observat ca, bordura care delimitează sensurile, in porţiunea aceea, doar in porţiunea aceia si doar pentru câteva zeci de metri, era retrasa, formând astfel ca o alta banda de refugiu, ori eu… ajunsesem fara sa vreau chiar acolo. Aceasta a fost salvarea mea. Explozia a avut loc exact in aceasta porţiune.

Nici nu am coborât bine din maşină, ca in spatele meu a apărut maşina politiei, aşa de repede, ca parca ma urmărise numai pe mine. A venit un poliţist si m-a întrebat ce s-a întâmplat, iar eu i-am arătat buimăcit, cauciucul făcut ferfeliţă. In fine… am pus roata de rezerva si am plecat mai departe cu bine.

Ma gândeam, insa… cum de am făcut explozie… pentru ca aici rotile nu au camera plus cauciuc, aşa, ca in România… ci doar cauciucul… in aşa fel ca… nu explodează niciodată, ci se dezumflă încetul cu încetul. Nu am nici un răspuns la aceasta chestie.

Nu am răspuns nici la întrebarea pe care de atâtea ori mi-am pus-o… cum de totul s-a întâmplat exact acolo unde bordura de beton era retrasa, in aşa fel ca sa nu fac nici un accident… sau poate ca am un răspuns. Dumnezeu mai avea inca plan cu viaţa mea, pe pământ… si faptul ca inca mai trăiesc, înseamnă ca mai am ceva de făcut pe aici. Nu stiu exact ce, dar sunt convins ca exista ceva, pentru mine. Pana ma dumiresc care este planul Lui, in dreptul meu, ma străduiesc si încerc, sa trăiesc frumos… ca in miez de zi, când nu am nimic de ascuns, aşa fel ca, in iubirea mea, sa se vadă iubirea Lui, sau, mai bine zis, Iubirea Lui, sa îşi găsească reflectare in viaţa mea si asta fara sa fiu habotnic ci doar conştient ca El are un plan pentru mine.

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

Din amintirile unui alt inceput…

ovi — Mon, 09 Apr 2012 23:18:07 +0000

Am ajuns aici… într-o toamna târzie… minunata toamna… ca toate toamnele new york–eze…

Timpul, a început sa se scurgă parca altfel pentru mine… căutam si găseam o alta însemnătate la mai tot ce învăţasem pana atunci… toată existenta căpăta alt sens…

Am învăţat… de exemplu… ca prietenia, are o alta valenta, aici…

A trecut iarna… primăvara a venit, ca de obicei, grăbită… si parca nestatornica din toate punctele de vedere…

Într-o seara, a sunat telefonul… la capătul celălalt de fir… un prieten… care locuia la vreo ora, mai la nord… îmi spunea ca… este o maşină… pe care proprietara dorea sa o dea cuiva, care are nevoie de ea… doar ca… transmisia trebuia reparata… si ca… el îmi sugerează sa o iau eu… Era mecanic… l-am întrebat cat costa reparaţia… si a zis ca aproape 500… am zis da… si… in câteva zile… aveam maşină…

Joi seara… timp nestatornic, sau statornic in ploaia persistentă… Ma obişnuisem deja cu străzile… cu geografia oraşului… Eram in Brooklyn… pe Eastern Parkway… vis a vis de gradina botanica… când am sesizat ca volanul nu se mai roteşte… de fapt… se rotea, dar foarte greu…

In jur de ora 8 seara… pe vremea aia… circulaţia era rara, chiar daca, artera aceea, de obicei este aglomerata… Am oprit… am ridicat capota… si fara prea mare dificultate am realizat ca, se rupsese cureau care antrena mai multe, pe acolo pe la motor… o simpla curea de 6 dolari… m-a pus in situaţia de urgenta…

Găsesc cel mai apropiat telefon public… si sun… si sun… si sun… la singurul telefon unde as fi putut găsi ajutor… dar… spre dezamăgirea mea… telefonul suna mereu si mereu ocupat… timp de aproape doua ore…

Ajutorul insa… uneori, sau de cele mai multe ori, vine, chiar de unde nu te aştepţi…

Hotărâsem sa las maşina acolo… si sa iau un taxi pana acasă…

Uşor de luat hotărâri… uneori insa… greu de pus in aplicare… pe acolo… nu treceau taxiuri… sau cel putin in seara aia… Dar… la un moment dat… apare un taxi… si opreşte la mica distanta de mine… cineva cobora… deci va fi liber… Nu se poate descrie in cuvinte, bucuria mea de atunci… eram parca într-o aventura urata… care se termina…

Trebuie sa menţionez ca… la venirea mea aici… nu ştiam nici un pic de engleza… nici cel putin cum se spune buna seara… dar… de cum am ajuns… am început un curs practic de fara profesor… eram atunci in stadiul de neştiinţă avansata a limbii engleze…

Am urcat in maşina… si am spus adresa… dar… şoferul a zis ca nu ştie unde este… M-a întrebat daca stiu sa ii spun la dreapta si la stânga… si… ştiam…

Greu de spus, insa… cat a înţeles el din englez a-mi chinuita… sau mai bine zis rongleza… era si întuneric, deci nu puteam sa ma ajut de gesturile mâinilor… dar… am pornit spre casa… pe o direcţie buna…

Şoferul ma întreabă… de unde sunt… si i-am spus ca… din România… m-a întrebat daca stiu limba romana… ciudata întrebare mi s-a părut… dar… in situaţia in care mă aflam, am ignorat ciudăţenia ei… si am spus foarte mândru, ca… da… stiu… si atunci… şoferul… se întoarce spre mine… si in cea mai draga limba romana îmi spune… “hai sa te duca casa mai baietatule… ca te vad ud si necăjit”…

Atunci chiar parca tot cerul coborâse, cu toată bunătatea lui, in maşină… parca însăşi venirea unui taxi… singurul taxi pe care îl văzusem in mai mult de doua ore, timp cat alergasem intre maşină si telefonul public, timp de aşteptare apoi… era o minune venita de la Dumnezeu… si culmea… şoferul era roman… Dumnezeu, nu face cadouri ciuntite sau pe jumătate… când El vrea, oferă exact ce are omul nevoie…

Am înjghebat un dialog… i-am povestit cum si când am venit la New York… el era cu multa experienţa de America… Am ajuns acasă… am vrut să-i plătesc… si a zis ca… nu trebuie… face el cinste… Eram aşa de emoţionat… încât nu m-am gândit sa ii cer nr. de telefon… sa ne vedem cândva… sau sa îl dau pe al meu… De fapt… nici nu i-am reţinut numele… I-am mulţumit inca o data… si am coborât…

In casa… in ambianta fara umiditatea ploii neastâmpărate de afara… totul părea un vis… vis frumos… vis împlinit, din care am înţeles ca lui Dumnezeu, ii pasa de mine…

Evident… fiecare poate găsi o alta înţelegere, o alta explicaţie la tot ce s-a petrecut atunci… eu insa… spun ce am simţit, trăind fiecare clipa in parte… pentru ca toate clipele acelea, a făcut si fac parte din viaţa mea… din mine însumi…

Filed under: adevaruri de ieri si de maine

din emailurile de azi… adevarul despre ciocolata…

ovi — Sat, 31 Mar 2012 22:08:13 +0000

Ciocolata îţi va spune vârsta (nu trisa)

1. De câte ori pe săptămână ai chef să mănânci ciocolată? (un număr între mai mult de 0 ori şi mai puţin de 10 ori)

2. Înmulţeşte acest număr cu 2… (pentru a obţine o cifră pară)

3. Adaugă 5

4. Înmulţeşte rezultatul cu 50 . (Ai timp să iei un calculator)

5. Adaugă 1762.

6. Scade din rezultat anul tău de naştere (4 cifre).

Rezultatul este un număr din 3 cifre. Prima cifră indică de câte ori ai chef să mănânci ciocolată într-o săptămână. Celelalte două cifre îţi indică… Vârsta!! (Da!!! Vârsta ta!!!)

Filed under: adevaruri de ieri si de maine