Uneori ma surprind si pe mine de ce prostii imi trec prin cap!
De exemplu, de cand sunt in America m-au “traznit” putine dintre poftele alea celebre, gen dor de mici cu mult usturoi si gust de nu stiu ce substanta chimica si pofta de slanina afumata si impachetata, de preferinta, in ziarul local sau tanjit dupa eugenia aia originala si de kefirul de Napolact luat pe stomcul gol sau de zacusca care mie nu mi-a placut niciodata si de o costita afumata cu iahnie de fasole ca la o carciuma sibiana linistita de o prajitura ca la mama acasa (u, astea-s cele mai bune si mai imposibil de obtinut pe plaiurile astea, de restul se face rost destul de usor); de o sarma neaosa si fara bucati de slanina prin ea nici nu mai pomenesc ca dintr-astea gasesti pe toate gardurile si la toate natiile acasa chit ca o ciorba de burta care pica bine la stomac daca era mancata de doua ori pe an si insotita de o bere Ursus de la inceputul anilor 2000 sau de un suc Tango la plic si de o ciocolata ROM (eu preferam Bucegi si napolitane Danut daca ma intrebati) nu sunt de ‘colea.
Da, ne putem “alina’ poftele fara mari dureri de cap (mai ales ca ACUM stim de unde sa cumparam chestii de comfort food la preturi promotionale…o sa scriu despre asta cat de curand, ca e de pomina si am si martori) si doar de doua ori mi s-a facut pofta dintr-aia adevarata, cu adevarat mare, de “ceva bun”: prima data, in urma cu vreun an, mi s-a facut dor (chit ca am mancat doar de cateva ori) de pita cu untura de porc si ceapa; am cumparat de urgenta niste untura de la polonezi, m-am uitat la ea si mi-a trecut dorul fara sa ma ating de chestia aia destul de scarboasa daca e sa fiu sincer pana la capat…cred ca o mai avem prin frigider, daca o doriti, o donam fara regrete…
A doua oara m-a luat -foarte de curand- o pofta de ceva de demult si de acasa: as manca niste agriș de dupa gardul gradinii lui Filon din Daia! Pe bune, nu glumesc, imi lasa gura apa de cateva ore numa’ cand ma gandesc la agrisii aia, verzi, rosii, acrii, dulcegi, moi, tari, oricum, numa’ sa-i gust!
In engleza le zice gooseberry da’ unde-i gasesc in Virginia inca n-am aflat!

PS Poza este cu cranberry a.k.a. merisor in traducere libera ca agrisi verzi pe pereti n-am unde poza.

Share on Facebook