RoSUA.info » Dan

Tablou

Dan — Tue, 07 Feb 2012 04:04:00 +0000

    La vizita grădinii botanice din Santa Barbara am fost și la magazinul unde se vând cărți despre flori, grădinărit, amintiri și tot soiul de jucării.
    Pe lângă o carte despre orhideele miniaturale, ochii mi s-au oprit asupra unor desene extraordinare făcute de un artist local. Urmând exemplul grădinii botanice, desenele sale reprezintă peisaje florale locale, specifice Californiei.
    Ținând cont de sfatul unei prietene care a sugerat că un tablou mi-ar prinde bine în apartament, m-am decis în a cumpăra un desen. După ce am făcut câteva cercetări pentru a găsi cel mai bun loc de înrămat, ieri am avut nespusa bucurie de a fi posesorul unui tablou pentru sufrageria mea. Până și proprietarii magazinului care au înrămat desenul au fost foarte impresionați de produsul final: l-au ținut expus câteva zile în geam până să mă sune.
    Iată și tabloul care a dat o pată de culoare sufrageriei mele:

Ultimele zile in Los Angeles

Dan — Sun, 22 Jan 2012 21:06:00 +0000

    Mini-vacanta mea in Los Angeles e pe ultima suta de metri. In ultimele zile nu am mai iesit sa vizitez prea multe din cauza evenimentului la care am participat de vineri. Totusi, am avut doua obiective in minte pe care am vrut sa le ating neaparat.
    Primul e bulevardul Hollywood. Cu totii am auzit de celebrele trotuare care gazduiesc stelele comemorative pentru persoanele ce au contribuit semnificativ la industria de divertisment...
    Pe langa actori si cantareti celebri...

...exista si cateva inedite...

Din pacate timpul nu mi-a permis sa strabat in totalitate acest faimos bulevard, pentru ca dupa fiorii initiali, plimbarea printre "stele" a devenit plictisitoare cu atat mai mult cu cat lumea in jur nu le acorda nicio atentie si era plin de cersetori si de vanzatori agasanti de bilete pentru a face turul orasului cu ei.

De-a dreptul fermecatoare a fost plaja Venice. E un loc unde o gramada de lume incearca sa scoata bani de la turisti din orice: pictori, sculptori in busteni de lemn, tatuaje, ghicit in carti, cantareti, simpli cersetori, unii mai isteti pentru un dolar iti zic doua bancuri, un ciudat care isi plimba gaina pe bicicleta...

...un Jack Sparrow care canta la acordeon si avea o pisica legata de picior...

...o batranica ce facea slalom pe strada pe patine cu rotile...
Plaja e foarte frumoasa, si de-abia astept sa revin anul asta sa pot intra si in apa...

Peste cateva ore, inapoi in Mountain View! A fost o saptamana extraordinara in sudul Californiei, si cu siguranta un loc unde vreau sa ma intorc cat de curand!

The Huntington, Los Angeles

Dan — Thu, 19 Jan 2012 07:09:00 +0000

    Ce face un american bogat, la inceput de secol XX, care iubeste natura si arta deopotriva? Raspunsul e simplu: isi face colectia proprie, iar peste o suta de ani, turistii platesc pentru a o admira.
    Cam asta e, pe scurt, istoria centrului educational "The Huntington". Un loc intins si departe de zgomotul orasului, o oaza de plante exotice si de opere de arta.
    Singurul repros ce l-am avut e programul prea scurt. In timpul saptamanii e deschis de la 12 pana la 4:30, timp insuficient pentru a putea vizita tot. E si asta o tactica sa te atraga sa mergi mai des acolo! Dar recunosc ca tactica merge, personal sunt decis ca la viitoarea excursie in LA sa mai trec pe aici.
    Timpul de azi l-am rezervat gradinii botanice, care e impartita in cateva mici gradini tematice...

gradina desertica

gradina de palmieri

jungla

gradina chinezeasca

In intregime, gradina e un loc perfect pentru a citi, studia, a te relaxa sau a petrece momente frumoase cu prietenii si familia. Doar plimbandu-ma la intamplare pe alei am descoperit o multime de locuri "ascunse" care avea un aer intim si izolat.

Din pacate, gradina japoneza era inchisa pentru restaurare. Pentru cine va fi in aprilie in Los Angeles, trebuie neaparat sa o vizitati. Va fi redeschisa cu ocazia aniversarii a 100 de ani de cand a fost creata.

Toate pozele de astazi, plus cateva imagini cu niste case superbe vazute la plecare, pe galeria Picasa.

Universal Studios, Hollywood

Dan — Wed, 18 Jan 2012 19:56:00 +0000

    Atentie! Motor! Actiune!
    Cuvintele astea le-am avut in cap ieri cand am vizitat studiourile Universal din Hollywood, Los Angeles. Am ajuns de dimineata, chiar cand s-a deschis. Pretul unui bilet simplu (fara acces in randurile din fata, sau VIP) a fost $77. Partea buna e ca am primit un permis de intrare valabil tot anul in banii astia.
    Cea mai interesanta parte a parcului e turul studiourilor. Dureaza aproximativ o ora, si cu un trenulet esti plimbat printre platourile de filmare ce au gazduit filme celebre. Dar prima surpriza a fost "King Kong 360 3D". Dupa ce trenuletul a intrat intr-una din cladiri...

totul s-a intunecat in jur si a inceput proiectia pe pereti si tavan a unor scene 3D. Si nu numai asta...apa, cutremur, iluzii, au facut cele cateva minute foarte intense si de neuitat.
Am sa las mai departe pozele cu scurte explicatii sa vorbeasca despre tur...

efecte speciale cu masini din seriile "Fast and furious"

un oras din Mexic...inundat

Foarte interesant mi s-a parut ca au construit mini-orase ca sa reprezinte diferite regiuni si momente istorice: America de Sud, Vestul Salbatic, New York - Brooklyn, Europa...

Am avut privilegiul sa intram intr-unul din platourile de filmare modificat sa reprezinte o statie de metrou. Totul e atat de real si efectele sunt impresionante! S-a cutremurat pamantul, s-a prabusit tavanul, scurt-circuite, un tren a deraiat langa noi...si cand apa a navalit in statie, am plecat repede de acolo...

Exista o straduta cu case foarte frumoase, folosite pentru filmarea anumitor scene din seriale si filme. Sunt foarte cochete si totul e aranjat sa dea impresia ca cineva chiar locuieste acolo...

O scena preferata a fost cea din "War of the worlds", a lui Spielberg. De-a dreptul magnific!

Dupa tur, am mers in Krustyland. Amatorii serialului Familia Simpsons stiu despre ce e vorba. E un parc de distractii cu un carusel...virtual. Initial m-am gandit ca n-o sa imi fie rau in el (nu prea sunt prieten cu astea), insa totul a parut asa de real si de intens, incat nu m-am simtit prea bine. Poza de dupa dovedeste lucrul asta...

Ca un fan Simpsons inrait, nu se putea sa nu fac o vizita la Kwik-E-Mart...

...unde am savurat un Duff si o gogoasa...

O alta atractie in parc e "actorii din lumea animalelor". Am vazut demonstratii spectaculoase cu porcusori de guineea, gaini, papagali, porumbei, caini, pisici...E extraordinara munca dresorilor si capacitatea extraordinara pusa in valoare de ei asupra acestor creatii...

Foarte interesant a fost si platoul cu efecte speciale. Am vazut "pe viu" cum se creeaza cele mai simple efecte speciale, si audienta a ramas cu gura cascata!

Plimbandu-ma prin parc, am vazut si masina lui Mr. Bean...

....dinozauri din Jurassic Park...

...caracterul din noul desen animat care se va lansa curand...

...si multe, multe altele greu de descris in cuvinte. De aceea, pozele de pe Picasa (precum si doua filmulete surpriza) merita vazute!

Iar ziua am incheiat-o cu ceva ce, la propriu, doar in filme vezi...

Santa Barbara…spre Malibu

Dan — Tue, 17 Jan 2012 06:05:00 +0000

    Gradina botanica din Santa Barbara e inedita. Spre deosebire de surorile ei din lumea intreaga, care expun plante din diverse colturi ale lumii, cea din Santa Barbara e dedicata in totalitate florei din California.
    La prima vedere pare plictisitoare ideea, si recunosc cu rusine ca in prima jumatate de ora nu mi s-a parut nimic spectaculos. Insa pe masura ce te afunzi pe cararile intortocheate si susurul apei si fosnitul frunzelor te invaluie, incepi sa realizezi ce loc linistit si frumos e. Si mi-am dat seama ca e doar o mica idee din ce inseamna parcurile nationale din California, doar putin cat sa trezeasca in tine dorinta de a petrece mai multe zile in salbaticie...
    Pentru prima oara am vazut un sequoia si m-a impresionat...

    De jur imprejur era miscare, si nu stiai de la ce animalute provin sunetele. Veverite? Pasari? Alte rozatoare? La un moment dat am dat nas in nas, la mai putin de jumatate de metru, cu un soi de soarece. S-a uitat curios la mine pentru cateva secunde, dar cand am pus mana incet pe camera foto, s-a speriat si a tulit-o printre frunze.

    Dupa pranz am pornit la drum catre Malibu. Ce nume faimos! Intrebare pentru bistriteni: va mai aduceti aminte ce era "Malibu" prin anii '90? :)
    Una din atractiile zonei e Vila Getty: un centru educational si muzeu, cu o arhitectura inspirata din antichitatea romana. Gradinile mi-au placut, evident, cel mai mult, si sper ca pozele sa descrie frumusetea locului...

Dar ce e Malibu fara plaje? Din nou, oriunde opresti de-a lungul autostradei 1 poti opri pentru a admira oceanul si plajele curate. Fiind doar cu cateva ore inainte de apus, m-am oprit sa citesc si sa astept momentul preferat la malul marii...

Toate pozele de astazi, pe galeria Picasa.

Santa Cruz…spre Santa Barbara

Dan — Mon, 16 Jan 2012 06:20:00 +0000

Am auzit de la foarte multa lume ca Santa Cruz e un loc foarte frumos. N-am avut pana acum ocazia sa merg acolo, insa parte a vizitei mele la Los Angeles, am facut un mic detur pe coasta Pacificului.
Prima oprire, Santa Cruz. Drumul e spectaculos, cu serpentine printre munti, dealuri si paduri, cu privelisti care par rupte de realitate. Am surprins niste nori interesanti conducand si virand...

La prima vedere, si eu am fost derutat ca poza ar fi intoarsa. Nu e :) Asa au fost norii, iar stalpul de lumina confirma acest lucru.
Primul popas in Santa Cruz a fost la o cafenea pentru pranz. De ce cafenea si nu un restaurant sofisticat pe malul marii? Pentru ca moara de vant mi s-a parut mult mai cocheta si interesanta...si alegerea s-a dovedit a fi potrivita!

Pe langa cafea, ceaiuri si prajituri, servesc mic dejun si sandwichuri la pranz. Ingredientele sunt locale iar legumele sunt din gradina proprie. Vedeta e sandwichul cu sunca de curcan, avocado si kaizer, pus la toast suficient cat sa fie putin crocant...

Din pacate in perioada asta a anului e rece pentru plaja si baie, insa asta nu a impiedicat lumea sa se joace in nisip sau sa iasa cu iahturile in larg. Deja sunt obisnuit cu nisipul curat si fin, si cu apa de o culoare imbietoare...

Punctul forte al drumului de astazi a fost insa autostrada 1, care serpuieste de-a lungul coastei Pacificului. Privelisti care iti taie rasuflarea presara acest drum intortocheat la tot pasul. Spre bucuria turistilor, exista peste tot puncte unde poti opri si admira cu veneratie aceste minuni ale creatiei...

    Cuvintele sunt de prisos si nu pot descrie ceea ce am vazut pe viu. Regretul a fost ca s-a innoptat prea repede pentru a putea admira totul...
    Drumul mi-a amintit de Cheile Bicazului la un moment dat, cu o singura deosebire: la salbaticia muntilor si a padurii, adauga valurile oceanului Pacific care se izbesc de coasta. Si tu esti la volan si vezi totul, multumind in gand ca ai privilegiul de a fi acolo.
    Pentru restul pozelor, putine din pacate, click aici.

Chicago

Dan — Sat, 14 Jan 2012 20:15:00 +0000

    Săptămâna trecută am fost invitat la nunta unui prieten în Chicago. În ciuda răcelii pe care am prins-o chiar cu o zi înainte să plec (recunosc, e cam ruşinos să te răceşti când afară sunt peste 16 grade Celsius...), m-am aventurat în frigul de pe cealaltă parte a Americii în speranţa că anticorpii mei vor lupta cu brio împotriva virusurilor.
    Rezultatul bătăliei nu a fost prea plăcut pentru organismul meu, din păcate, mai ales că am uitat să plec de acasă cu fular, căciulă şi mănuşi. Deşi am fost avertizat de cel puţin două persoane că ar fi bine să le am la îndemână...
    În ciuda acestor mici inconveniente, am avut aproape o zi timp să fac pe-a turistul în Chicago. Activitatea mea preferată într-un oraş nou!
    Am început prin a lua prânzul cu un coleg de muncă la etajul 95 în clădirea John Hancock, la "The Signature Room". Priveliştea a fost extraordinară, mai ales că nu era aglomerat şi am prins o masă chiar lângă geam...

Nu se putea să nu urc pe cea mai mare clădire din Statele Unite: Willis Tower, sau Sears Tower cum s-a numit până nu demult. Sincer nu faima ei m-a tentat, şi nici numărul de etaje. Balconul de sticlă a fost obiectivul fixat în minte de aproape un an. Mi s-a părut extraordinară ideea şi un bun test pentru a vedea cât de frică îmi e de înălţime. Concluzia? Nu mi-e aşa de frică pe cum am crezut, deşi îţi taie respiraţia priveliştea din acele balcoane speciale de sticlă...

E într-adevăr ceva unic şi inedit!

Din păcate timpul a fost scurt şi ultimul obiectiv a fost Millenium Park. Mai precis, o anumită atracţie de acolo..."Poarta Norului" - Cloud Gate - sau "Bobul de fasole" cum mai e supranumită. Mi s-a părut întotdeauna foarte interesant conceptul, şi pe viu e şi mai frumos de văzut cum se reflectă cerul, clădirile şi turiştii încântaţi de sculptura de inox.

Am auzit că primăvara Chicago e mult mai plăcut de vizitat. Iarna e prea frig iar vara e prea cald şi umed (sună tare familiar asta...New York cumva?). Prima impresie fiind pozitivă, sper că voi reveni acolo curând pentru a explora şi mai în detaliu oraşul. Pentru restul de poze, click aici.

Vine primăvara?

Dan — Sun, 01 Jan 2012 23:48:00 +0000

    Ce poate fi mai plăcut decât să auzi mergând pe stradă ciripitul voios al păsărilor? Asta cu atât mai mult cu cât data din calendar arată 1 ianuarie...
    E prima oară în viaţă când am experimentat aşa ceva, şi mi-a plăcut. Ieşind de la gym, am avut senzaţia că ceva e diferit afară. Temperatura de peste 20 de grade Celsius a făcut ca o mulţime de păsărele să se întreacă în triluri vesele, vestind parcă...plecarea iernii care nici n-a fost.
    Întotdeauna primăvara şi vara au fost anotimpurile mele preferate. Nimic nu e mai frumos decât să le ai tot timpul anului! :)

Maşina de spălat vase

Dan — Sun, 25 Dec 2011 21:21:00 +0000

Maşina de spălat vase nu e o noutate în România. Multe firme au aşa ceva în bucătăriile amenajate pentru angajaţi, şi chiar unele familii deţin un astfel de aparat în propriile case.
Ceea ce e diferit însă aici (cel puţin în zona unde locuiesc eu acum) e poziţia oamenilor faţă de maşinile de spălat vase. Pe scurt, e ceva indispensabil. Îmi amintesc că în urmă cu 9 luni când îmi căutam chirie, agenţia care s-a ocupat de găsirea unei locuinţe a ignorat apartamentele fără o maşină de spălat vase. Prea puţin am dat atenţie acestui detaliu atunci, până când săptămâna aceasta am avut o discuţie cu unul din colegii de la muncă.

John:Tu ai maşină de spalat vase în apartament?
eu: Da, dar nu o folosesc deloc
John(exclamând cu uimire): Poftim?! Păi şi cum îţi speli vasele?
eu: ...cu mâna, la chiuvetă, evident...
John: uau...eu nu pot să fac aşa ceva. Şi noul apartament în care m-am mutat nu are maşină de spălat vase. Am deja un munte de vase nespălate de 5 zile, şi nu mai am nimic curat.
eu: ....
John: Dar am o idee. Noi avem la firmă maşină de spalat vase. Mâine am să-mi aduc vasele murdare de acasa într-o cutie şi le spăl aici la lucru.
eu (şocat): E o glumă, nu? Chiar vrei să faci asta?
John: Sunt foarte serios. Detest să spăl vase cu mâna.
eu: Ce-ai să faci dacă vine vreun dezastru şi nu vei avea de ales decât să îţi speli vasele şi hainele cu mâna?
John: Am să fiu primul care moare din cauza asta.

Dacă aşa a fost crescut şi învăţat, am zis că într-adevar punctul lui de vedere pare oarecum îndreptăţit. Deşi foarte ridicol şi exagerat. Iar astăzi, pe un canal IRC intern, mi s-a dovedit că John nu e singurul care gândeşte asa. E ceva tipic multora dintre americani:

[12:02] < Mathnerd314> | so what are all of you guys doing?
[12:03] < dumitru> | washing dishes
[12:14] < Mathnerd314> | seriously? get a dishwasher

( "şi ce faceţi voi acum?"
    "spăl vasele"
     "serios? cumpără-ţi o maşină de spălat vase" )

    Dus de val, zilele trecute mi-am cumpărat într-un final detergentul special pentru maşina de spălat vase...şi am început s-o folosesc după ce 9 luni a stat ne-atinsă. Verdictul? Îmi place!

Iarna în Silicon Valley

Dan — Mon, 12 Dec 2011 02:34:00 +0000

Fără prea multă introducere, vă prezint o poză care descrie iarna aici, în Silicon Valley...

Trebuie să recunosc că şi eu am zâmbit când am trecut astăzi pe lângă portocal, şi instinctiv m-am uitat pe telefon să văd data: da, e aproape mijlocul lunii decembrie!