Asa ca am avut de ales intre a dezamagi copilul, a gauri bugetul sau a-mi pune creativitatea la treaba (o sarcina destul de vasta, avand in vedere ca numita creativitate se lasa dorita, de cele mai multe ori). Am ales, totusi, ultima varianta

Dupa oaresce incercari grafice, am ajuns la forma finala.

Am decis sa fie un tort mare de ciocolata, pe care l-am cumparat cu 15 dolari, de la Costco, ca stiam ca fac torturi gustoase si proaspete. Le-am spus sa nu puna nici un fel de decoratii, scrisuri sau desene.

Am cumparat un tub de crema alba, cu varf ascutit, pentru scris. A fost mai dificil decat ma crezut, dar pina la urma m-a descurcat.

Pasul urmator a fost “pista de concurs”. Am cumparat niste bomboane rotunde, cu gaura in mijloc, “Lifesavers” pe numele lor, pe care le-am infipt vertical in tort, ca sa fie ca si cauciucurile de pe marginea pistei adevarate de curse.

Pentru a diferentia si mai mult pista, de restul tortului, am cumparat niste biscuiti cu cacao, pe care i-am sfarmat, in mixer. Din pacate, biscuitii n-au fost atat de inchisi la culoare, pe cate aratau pe cutie, asa ca n-a fost cel mai reusit contrast…Cu o pasta galbena, tot din tub, am trasat liniile de pe mijlocul strazii.

Ei, nu m-au lipseau decat masinile…

Masinutele sunt din ciocolata, invelite in staniol. Nu-s NASCAR, da’ n-a comentat nimeni nimic

Am mai pus cateva decoratii, comandate de pe net, si gata!

Ghitzi a fost peste masura de incantat, lumea a spus ca a fost gustos, io n-am aruncat banii pe geam…un final cat se poate de fericit!

Si, daca imi revine cheful de postat, si daca decidem ce laptop cumparam, va arat ce tort beton i.am facut plodului, de ziua lui, cu masini de curse and stuff, si mai am neste poze mortale, cu masini de epoca…
Pina atunci, imi petrec timpul liber in curte, cat de mult pot, ca parca vad cum vine imediat iarna, pe la mijlocul lui septembrie si se mira doctorita de familie ca nivelul vitaminei D, la mine in corp, e de patru ori sub nivelul acceptat.

Da, au iesit lalelele, pina apuc io sa le pun pe blog, mai ca se si duc.

Au rezistat cu succes aproape toate. Caprioarele s-au servit cu doar vreo 7-8 dintre ele. Foarte interesant, ca n-au mancat frunzele sau tulpina deloc, doar floarea, in toata splendoarea ei. Nu-i bai, ca ne-au ramas si noua destule.

Avem si pe alte nuante, nu doar pe roz, inca una si gata:

Din gama de nuante rosu-galben-portocaliu:

Langa poarta, avem un copac, care, de nervi, a explodat in mii de flori roz. Nu stiu ce pom e, asteptam pina ies fructele, sa ne lamurim mai bine. Florile, insa, sunt delicate peste masura:

Si un pic mai de aproape:

Cand m-am hotarat sa-mi fac gradina de “herbs”, langa sera, pe locul ales, erau doua tufe de … habar nu aveam ce sunt, dar am zis ca le dau o vreme, sa ma lamuresc. Intre timp, ca sa ma convinga sa nu le scot din pamant, si-au pus mugurii la treaba, si in cateva zile, m-au convins:

Azalee!!! Abia acum mi-am dat seama cum arata azaleea. Mi-am amintit de una din cartile mele de copila: “Domnita Azaleea”, parca despre o domnitza ce se transforma in floare … sau invers.

Vreau o rochie din materialul petalelor astora!!!

Recunosc, poate intr-o alta zi, nu mi-as fi pus mintea, dar cateodata chiar NU am chef de politeturi.

Ceea ce imi aminteste de o intamplare similara, petrecuta la cinema Arta, in Cluj, pe vremea cand eram fie in liceu, fie in facultate. Mersesem la film cu prietenul Calin, ne-am asezat frumos pe scaune, a inceput filmul, iar dupa 5 minute, vine cineva sa ne roage sa ne mutam nu stiu cate scaune mai incolo, ca sa poata sta grupul lor impreuna or something. Calin, amabil si politicos din fire, da sa se ridice, io, naspeta, refuz cu incapatanare. Chiar nu am vrut sa fiu draguta, pen’ ca filmul incepuse si chiar n-aveam chef sa ma misc din loc. Calin a fost relativ socat de incapatanarea mea, desi stia ca-s berbec. Iar noi cand avem o pata, avem o pata, imi bag picioarele in impresia generala.

Stiu ca maine o sa fiu jenata, cand ii vad astuia fatza, dar el n-o sa stie, pentru ca jena mea se ascunde extrem de bine in spatele unei priviri reci de est-europeanca.

UPDATE: Ca sa vezi, chestie! Azi, domnul din poveste nu a mai tinut scaunul ocupat, asa ca el a fost ocupat de o doamna

Sincer, habar nu am ce flori sunte astea, la inceput am crezut ca-s albastrele…Le am peste tot prin gradina, arata ca niste ghiocei, mici si delicati.

Narcisele au fost surpriza primaverii, avand in vedere ca nu io le-am semanat, nici n-am stiut de existenta lor. Anul trecut cand am venit sa vizitam casa pentru prima oara, erau deja duse banuiesc.

Si de aproape sunt la fel de frumoase…De cand au inflorit, rezist cu greu tentatiei de a taia cateva si a-mi colora vazele, prin casa, dar maine, pentru masa de Paste, facem o exceptie. Clar!

Si, nu in ultimul rand, lalelele semanate cu atata truda, in toamna. Pina acuma, caprioarele par a fi total dezinteresate de frunzele lor carnoase, speram sa-si pastreze apatia intacta.

La capitolul semanaturi de primavara, am bifat deja 6 tufe de trandafiri, o multime de bujori, crini asiatici, lacramioare, vreo 7 tufe de liliac (ca am io fixul sa deschid geamul de la dormitor si sa simt cum ma invaluie aroma liliacului), si cateva tufe de afine, mure si zmeura.

In sera, asteapta cuminti in cutii, semintele de lavanda, patrunjel, coriandru, rozmarin, cimbru, salvie. Si uite asa, vom mai bifa un punct de pe lista vietii: gradina mea de herbs!

Paste Fericit!!!

Acuma doua zile, insa, homefuckingrun!*

In seara de dinainte, uitasem complet ca tre’ sa pregatesc desert de dus la munca, asa ca a trebuit sa ma descurc cu ce-am gasit prin camara. Noroc ca mi-am amintit de o reteta citita pe net (Fursecuri cu Nutella sau Nutella Cookies), pentru care trebuiau fix 4 ingrediente: o cana (sau “cup”, in masuratorile standard americane) de faina, o cana de Nutella, o jumate de cana de zahar si un ou. Am facut mingi in palma, le-am presat, le-am asezat pe tava si le-am dat la cuptor (350F/180C), pentru fix 7 minute.

OMG!!! Let me say that one more time: OMFG!!!!

Usor crocante pe deasupra, moi si caldute si ciocolatoase pe dinauntru. Am decretat ca, de aici inainte, vor face parte din meniul casei.

A doua zi, colegii s-au declarat incantati, desi cei mai multi dintre ei nu stiau ce-i Nutella si cu se mananca ea. Le-am explicat cat de plastic am putut, ca e Rai mancat cu lingurita, direct din borcan.

*Pentru cei mai putin interesati de baseball, home run e cireasa de pe tort in meciurile cu pricina, cand mingea e lovita atat de tare, ca iese afara din teren, iar in functie de cati jucatori are echipa in teren la moment, un/o home run inseamna 1, 2, 3 sau maxim 4 puncte, dintr-o data

Asadar, cu ceva vreme in urma, a fost o controversa majora printe mamicile blogheritze americane, care s-au simtit ofensate de decolatjul prea mare al lui Katy Perry, intr-un videoclip ce urma sa fie difuzat la Sesame Street, emisiune fuarte populara pt copchii. Curioasa din fire, vreau sa vad cam cat de mare si scandalos putea sa fie decoltajul cu pricina, de le-a isterizat atat pe mamici, incat au trimis valuri de proteste, si emisiunea nu s-a mai difuzat.

Cu laptopul in brate, ne asezam frumos pe canapea, io, hubbie si Ghizti intre noi, si dam pe play. Noi, toti trei, am fost placut impresionati, poate pentru ca suntem oameni normali, poate pentru ca nu suntem atat de nesiguri de propria imagine, ca mamicile revoltate.

Dupa care, dam click sa vedem clipul urmator, tot cu KP, ala despre fetele din California, care au pielea atat de fierbinte, de-ti topeshte popsicalu’ , featuring Snoopdog. La un moment dat, in clip, KP apare goala, intinsa pe burta pe un nor, popoul fiindu-i usor mascat de o bucata de norisor naiv si pufos:

La care Ghitzi, intreaba curios: “Is she going to take a bath?”

Ca el nu stie sa exista vreun alt motiv uatsoevar pentru care cineva trebuie sa-si dea toate hainele jos.

(Aici videoclipul cenzurat de mafia mamicilor puritane)